Colegiul Economic Administrativ: 8.04.2015

DEZBATEREA: "Și noi avem drepturi...și responsabilități!"

1. Filme documentare

Film drepturile copilului - echipa 1

3. Informatii necesare dezbaterii:

Convenţia ONU privind drepturile copilului

Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului a fost adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989.
Până în prezent, Convenţia a fost adoptată de 194 de ţări, membre ale Naţiunilor Unite (cu excepţia SUA si a Somaliei).
Orice stat care semnează Convenţia îi recunoaşte conţinutul, se obligă să îl respecte şi să îl aplice în mod corespunzător.

Eglantyne Jebb - fondatoare Salvaţi Copiii

Ideea elaborării unui document special care să cuprindă drepturile copilului îi aparţine lui Englatyne Jebb, care a fondat prima organizaţie Salvaţi Copiii în 1919, la Londra. Revoltată de consecinţele Primului Război Mondial şi ale Revoluţiei din Rusia (mii de copii mureau zilnic din cauza bolilor şi a foametei în toate ţările Europei), E. Jebb a luat decizia de a se dedica salvării şi îmbunătăţirii vieţii copiilor din întreaga lume. De aceea, scopul urmărit a fost de a crea o organizaţie internaţională puternică în măsură să intervină şi în zonele mai puţin cunoscute, unde protecţia copilului nu era aplicată, iar drepturile copilului nu erau respectate. Programele dezvoltate în acea vreme urmăreau în special combaterea foametei şi asigurarea asistenţei medicale copiilor.

“Este foarte clar că salvarea copiilor din întreaga lume nu reprezintă o imposibilitate inerentă. Acest lucru devine imposibil doar dacă refuzăm să-l realizăm.” Eglantyne Jebb
Astfel, prin perseverenţă şi implicare activă, EJ a conceput şi a reuşit adoptarea de către Liga Naţiunilor (astăzi, Organizaţia Naţiunilor Unite) a Declaraţiei Drepturilor Copilului, primul document internaţional în care „drepturile copilului” sunt menţionate şi promovate în mod unitar iar protectia copilului se impune de la sine.
Această Declaraţie, alături de forma sa extinsă din 1959, reprezintă sursele de inspiraţie folosite la redactarea Convenţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului din 1989.

Importanţa Convenţiei

Conform prevederilor Convenţiei, copilul trebuie tratat cu respect, iar statul este obligat să îi asigure cele mai bune condiţii de dezvoltare, să respecte drepturile copilului şi normele de protecţie a copilului. Drepturile copilului conţinute în Convenţie trebuie să fie aplicate tuturor copiilor, fără discriminare. Astfel, fiecare copil are dreptul la viaţă, la educaţie şi la o dezvoltare armonioasă.

Drepturile fundamentale ale copilului cuprinse în Convenţie:

Dreptul la viaţă;
Dreptul la un nume şi o naţionalitate;
Dreptul la educaţie;
Dreptul de a-şi exprima liber ideile;
Dreptul la îngrijire medicală;
Dreptul de a fi protejat împotriva oricărei formă de violenţă, abuz sau neglijenţă;
Dreptul la joacă şi timp liber.

Interesul superior al copilului reprezintă unul din principiile fundamentale ale Convenţiei, cât şi al Legii 272/2004 privind protecţia copilului şi activitatea de a promova drepturile copilului.
România a fost printre primele state care au ratificat Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului, în anul imediat următor adoptării sale în cadrul Naţiunilor Unite, prin Legea nr. 18 din 28 septembrie 1990. După semnarea Convenţiei, România şi-a propus îmbunătăţirea situaţiei copiilor, asigurarea faptului că normele de protecţie a copilului şi drepturile copilului sunt respectate, asigurarea celor mai bune condiţii pentru ca ei să crească sănătoşi, să aibă o educaţie de bună calitate şi să participe activ la viaţa comunităţii.

Eurobarometru Drepturile Copilului 2009

Conform Eurobarometrului European din mai 2009, peste 8 din 10 copii români declară că ştiu care sunt drepturile copilului (83% faţă de media europeană de 65%), România clasându-se astfel pe primul loc din Uniunea Europeană. Alte ţări cu un nivel mare de conştientizare pe tema drepturile copilului sunt Slovenia (79%), Bulgaria (77%) şi Polonia (75%). La polul opus se află Olanda şi Ungaria unde doar 39%, respectiv 40% dintre tinerii sub 18 ani îşi cunosc drepturile.

Cel mai mare procentaj de tineri care consideră că drepturile copilului sunt foarte bine protejate în ţara lor s-a întâlnit în Olanda (97%, cu 21% mai mult faţă de media europeană). Portugalia şi România sunt singurele ţări unde majoritatea respondenţilor au opinii negative în acest sens, 56% dintre tinerii chestionaţi din Portugalia considera ca drepturile copilului si protectia copilului nu sunt vazute ca si prioritati.

54% dintre tinerii chestionaţi din România au spus că drepturile copilului si protectia copilului nu sunt deloc sau sunt incomplet ocrotite în ţara lor.

74% dintre tinerii Uniunii Europene consideră Internetul ca fiind cel mai simplu mod de informare privind drepturile copilului, urmat de programele TV (19%) şi materialele disponibile la şcoală (6%).
Sondajul de opinie a fost realizat de organizaţia Gallup Ungaria, la solicitarea Comisiei Europene şi s-a desfăşurat între 23 şi 31 mai 2009, cu participarea a 10 000 de copii cu vârste între 15-18 ani din cele 27 state membre.
Puteţi consulta raportul integral aici .
Complementar acestui document, Comisia Europeană a realizat un raport calitativ privind modul în care copiii percep drepturile copilului si situatia acestora în Uniunea Europeană. Raportul are la bază rezultatele a 170 de focus-grupuri cu copii între 15 şi 17 ani. Consultaţi raportul aici.

Raportul alternativ privind drepturile copilului

Procesul de a monitoriza drepturile copilului este un proces continuu de observare şi cercetare şi constituie fundamentul iniţiativelor Salvaţi Copiii. În centrul atenţiei specialiştilor noştri se află aspecte precum concordanţa reglementărilor din legislaţia românească cu privire la copii cu prevederile Convenţiei ONU, analiza vieţii copilului şi respectul faţă de drepturile copilului şi protecţia copilului, precum şi evaluarea politicilor sociale şi educaţionale.

La un interval de 5 ani, Comitetul analizează evoluţia modului in care drepturile copilului şi protecţia copilului sunt respectate de către statele semnatare ale Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, pe baza unui raport redactat de fiecare guvern privind stadiul implementării Convenţiei.
Pentru a răspunde solicitării Comitetului de a primi informaţii cât mai complete din surse diverse, Salvaţi Copiii a transmis propriul Raport Alternativ care a fost apoi analizat de experţii Comitetului în cadrul unei pre-sesiuni derulate în 5 februarie 2009, la Geneva. În cadrul acesteia, Salvaţi Copiii şi-a prezentat pe scurt raportul, a răspuns întrebărilor suplimentare şi a evidenţiat subiectele de îngrijorare cu privire la modul in care drepturile copilului sunt respectate în România.
După analiza informaţiilor alternative, Comitetul a solicitat Guvernului să răspundă în scris la o serie de întrebări suplimentare. Cu această ocazie, la invitaţia Comitetului, Salvaţi Copiii a avut posibilitatea de a transmite propriul punct de vedere cu privire la răspunsul Guvernului.
Pe baza informaţiilor prezentate pe de o parte, de instituţiile de stat şi pe de altă parte, de Salvaţi Copiii şi alte organizaţii neguvernamentale şi internaţionale, Comitetul a formulat o serie de concluzii şi recomandări care devin pentru Guvern priorităţi de acţiune până la data depunerii următorului raport (2012).

Recomandări ale Comitetului pentru Guvernul României

Examinând al treilea şi al patrulea raport periodic al Guvernului, raportul Salvaţi Copiii şi alte rapoarte alternative, Comitetul a făcut o serie de recomandări pentru statul român, dintre care amintim:

înfiinţarea instituţiei independente a Avocatului Copilului;
elaborarea bugetului de stat in funcţie de drepturile copilului şi protecţia copilului;
intensificarea eforturilor prin care să se asigure că toate cele prevazute in Convenţia pentru Drepturile Copilului sunt cunoscute şi înţelese de către adulţi şi copii;
încurajarea implicării sistematice a societăţii civile în protecţia copilului;
consolidarea acţiunilor împotriva discriminării;
integrarea principiului interesului superior al copilului în orice prevedere şi punerea lui în aplicare prin deciziile judecătoreşti şi administrative, dar şi prin programele, proiectele şi serviciile ce pot influenţa drepturile copiilor şi protecţia copilului.
depunerea de eforturi intense pentru eliminarea mortalităţii şi subnutriţiei copiilor şi nou-născuţilor;
creşterea calităţii procesului de educaţie la copii, inclusiv eliminarea “costurilor ascunse”;
creşterea şi îmbunătăţirea accesului la educaţie preşcolară al copiilor romi şi al celor defavorizaţi.